Culoarea, stilul si importanta lor in cadrul ceremoniei depind mult de religia si cultura celor implicati. Vom afla ca, de-a lungul istoriei, femeile alegeau rochii de mireasa de diferite culori.
In vest, inca de la sfarsitul Evului Mediu, nunta insemna mai mult decat o uniune intre doi oameni. Putea insemna uniunea a doua familii, afaceri sau chiar intre doua popoare. Multe implicau mai mult o chestiune politica, mai ales pentru nobili sau pentru cei din inalta clasa sociala. Mireasa trebuia sa reprezinte favorabil familia sau tara de provenienta. In zilele noastre, rochia de mireasa este alba, ocru sau ivory.

In est, multe rochii din China, India sau Vietnam sunt rochii, simbolul traditional al norocului si bunului augur. Astazi, chinezoaicele opteaza si pentru alte culori, alb sau auriu. In India, miresele poarta sari crem, lehnga sau choli. In Japonia, miresele poarta 3 sau chiar mai multe costumatii pe parcursul ceremoniei, mai ales kimonoul alb sau in combinatii diverse de culori. In Filipine, costumatia traditionala pentru nunta se numeste Barong Tagalog, iar femeile din Pakistan isi tin fata acoperita cu un val.

In America, indigenii aveau traditii clare in ceea ce priveste rochia de mireasa. Mireasa Hopi purta un brau lat, doua rochii albe, o rochie de mireasa alba cu dungi rosii, mocasini din piele de antilopa, un snur pentru par. O mireasa Pueblo purta imbracaminte din bumbac legata pe umarul drept si stransa in mijloc cu o centura. Mireasa Delaware purta o fusta pana la genunchi din piele de caprioara, o bentita cu pietricele pe cap si un colier din scoici. Iarna, ea purta pantaloni din piele de caprioara, mocasini si o rochie din pene de curcan. Fata si-o vopsea cu clei alb, rosu si galben.

Triburile din Nord (Klamath, Modoc si Yurok) aveau un simbolism al culorilor: alb pentru est, albastru pentru sud, galben sau oranj pentru vest si negru pentru nord. Purtau podoabe si centura turcuaz si argintii, considerate un scut impotriva raului, adica foame, saracie si ghinion.